„Visătorul” a luat naștere în timpul unui atelier organizat la sfârșit de săptămână de către grupul de inițiative culturale „Fireworks”, în valea Oetz, Tirol. Tema atelierului era „Liber precum vântul și norii”. Acolo, împreună cu copiii, am scris „Cartea vântului și a norilor”.

Am scris „Băiatul albastru” pentru emisiunea de televiziune pentru copii „Siebenstein”, difuzată de canalul de televiziune ZDF. Am scris-o la puțin timp după ce zidul care despărțea Germania de Est de Germania de Vest a căzut, în 1989, când întreaga lume a fost cuprinsă pentru puțină vreme de bucuria de a trăi în pace. Atunci când povestea a apărut într-o carte, Războiul din Golf începuse deja. Această poveste surprinde împietrirea inimii, ceea ce face să apară frica. Morala poveștii nu este că la sfârșit băiatul renunță la pușcă, ci de ce face acest lucru. Nu este suficient „să îți arunci pur și simplu pușca”. În primul rând, trebuie să existe speranța că lucrurile se vor schimba.

Ciudatul Război arată o posibilă formă de rezistenţă pasivă. Ce fel de rezistenţă poate avea loc într-o situaţie asemănătoare este un subiect care depinde, desigur, de scopurile agresorilor. Dacă agresorii au intenţia de a şterge de pe faţa pământului cealaltă naţiune, aceasta formă de rezistenţă nu va fi posibilă. Dar majoritatea războaielor sunt menite să subjuge popoare, nu să le extermine.